sisteme de acoperis pentru case

Evoluția sistemelor de acoperișuri

Ființa umană a parcurs de-a lungul timpului un proces de evoluție permanentă iar expresia cea mai elocventă a acestui progres este îmbunătățirea calității și comfortului spațiilor de locuit.

Este destul de greu să comparăm adăposturile primitive, din peșteri, ale căror singure decorațiuni erau desenele rupestre reprezentând scene din viața de zi cu zi, cu locuințele pasive energetic din ziua de astăzi, a căror arhitectură și a căror facilități de multe ori întrec ceea ce ne puteam imagina în trecutul foarte recent.

O analiză intrinsecă relevă faptul că la baza rezultatelor contemporane ale acestei evoluții stau însă evoluțiile individuale ale fiecărei categorii de materiale în parte. Începând cu constituenții de bază (betoane, armături, zidărie, lemn), sistemele de anvelopare (acoperiș, termosisteme și închideri de fațade sau hidroizolații) și finisaje, toate au parcurs un proces de evoluție în ceea ce privește performanțele sau au fost înlocuite de soluții noi cu caracteristici și potențial net superior.

Parcurgând istoria așezărilor umane de la începuturi observăm că inițial omul și-a căutat adăpost în locuri în care să fie ferit de intemperii și care necesitau doar o amenajare elementară. Acest lucru se întâmplă datorită faptului cu omul nu era capabil în stadiul de evoluție respectiv să își construiască singur o locuință căutând locuri create de natură care să-i ofere un minim adăpost.

Apariția primelor soluții pentru acoperișul casei

Mai târziu, când abilitățile sale s-au dezvoltat suficient, a început să-și construiască case cât mai aproape de resursele necesare vieții, pe malul apelor, în zonele în care pământul era mai roditor. Acum apar primele acoperișuri, din materiale naturale cum ar fi frunzele, paiele sau chiar pieile de animal. Durata de viață a acestora era însă mult prea mică, drept pentru care omul a căutat alte soluții pentru a-și proteja locuința de intemperii.

Apar primele acoperișuri din șindrile de lemn. Necesitatea întreținerii periodice precum și procesul laborios de confecționare sunt limitări tehnice care determină apariția ulterioară a altor soluții de acoperiș pentru case, mai constructive.

Următorul pas au fost sistemele de acoperiș cioplite din piatră sau fabricate din ceramică arsă. Acestea au dăinuit de-a lungul mai multor secole suferind ameliorări calitative de-a lungul acestei perioade. De la tripla suprapunere a țiglelor solzi sau a olanelor s-a ajuns la forme eficiente care să permită simpla suprapunere și montajul pe pante mici de până la 20˚. Acestea au fost principalele tipuri de învelitori utilizate pe scară largă până la mijlocul secolului 19. O variantă îmbunătățită a constituit-o apariția țiglei din beton care copie în general formele țiglelor ceramice dar care este fabricată dintr-un material cu performanțe cel puțin similare însă în a cărui fabricare reclamă un consum de energie mult mai mic și deci un grad de poluare mult mai mic.

Secolul 20 – explozia industriei sistemelor de acoperișuri

Revoluția industrială de la începutul secolului 19 creează din punct de vedere tehnic posibilitatea apariției în secolul 20 a numeroase soluții tehnice net superioare ca eficientă și cu un cost de producție mult mai mic. Bituminoasele, azbestul, fibrocimentul, plasticul și metalul sunt noile vedete ale industriei acoperișurilor. Acestea propun costuri mai mici pentru o durată de viață mai mare iar pentru cei cu gusturi mai conservatoare oferă o aparență similară cu cea a materialelor tradițional folosite până atunci.

Secolul 21 nu aduce soluții noi în domeniul materialelor din care sunt confecționate acestea, însă vine cu soluții compozite, menite să însumeze toate calitățile materialelor folosite până atunci și să înlăture neajunsurile fiecăruia. Din punct de vedere al formei, în afară de considerentele estetice, este luată în calcul o eficiență cât mai mare, materializată printr-un raport cât mai bun între suprafeta efectivă și cea utilă. De asemenea, se urmărește o etanșeitate la pante cât mai mici, ajungându-se până la 8˚. Gradul de reciclare a materialului și în general amprenta ecologică a acestuia devine un aspect foarte important, ajungându-se la materiale reciclabile 100%.

Apariția materialelor ecoactive

Ultimile decenii au adus în atenția noastră conceptul de casă pasivă iar ultimii ani ne-au făcut cunoscut conceptul de material ecoactiv, care nu doar că nu poluează, ba dimpotrivă, îmbunătățește parametrii mediului înconjurător.

Decra® Classic Noxite® este fără îndoială cel mai evoluat sistem de acoperiș pentru case fabricat vreodată. Este expresia evoluției de mii de ani a sistemelor de învelitori la superlativ, din toate punctele de vedere:

  • Cea mai bună etanșeitate, putând fi montat până la pante de numai 8˚
  • Durabilitate de până la două generații datorită materialului compozit perfect hidrofob și rezistent la radiația solară
  • Rezistența mecanică extraordinară; suportă încărcări de zăpadă de până la 600 kg/mp, grindină de până la 8 cm diametru și viteze ale vântului de până la 240 km/h
  • Perfect fonoizolat iar montajul în sistem subventilat oferă cea mai bună protecție termică posibilă
  • Estetica de o diversitate uimitoare poate satisface chiar și cele mai exigente pretenții
  • Reciclabil 100% având totodată o amprentă ecologică cu impact minim din toate punctele de vedere
  • Primul acoperiș artificial eco activ datorită granulelor Noxite®

Prin acest model, Grupul Icopal arată încă odată că poziția de lider în piața acoperișurilor presupune eforturi mari în cercetare și inovare. Acest gen de produse trebuie inventate astăzi pentru a deveni cotidianul zilei de mâine.

    Contactati-ne

    Completati Formularul de contact sau sunati-ne

    Formular de Contact

    +40 269 229 995

    Acest site utilizează fișiere de tip cookie în conformitate cu politica de confidențialitate a site-ului nostru. Continuarea navigării pe acest site reprezintă acordul dumneavoastră pentru utilizarea fișierelor de tip cookie.